Salutare! Am scris acest articol, deoarece reprezintă un subiect important pentru societatea contemporană, deoarece jocurile de noroc atentează la bunăstarea individului și societății.
Din ultimul timp, văd că există un curent în administrațiile locale ca jocurile de noroc să fie interzise, însă combaterea acestui fenomen se poate rezuma doar la practicile normative? Aceste reglementări au fost propuse și aplicate în orașe precum Slatina, Târgoviște și Ploiești.
Consider că simpla aplicare a legislației nu poate rezolva această patologie, fiind necesare mai multe mecanisme sociale.

De ce simpla aplicare a legilor nu poate rezolva problema?
În primul rând, societatea este responsabilă pentru a crea indivizi funcționali prin educație prin dezvoltarea capacităților cognitive precum rațiunea, emoțiile, voința și judecata morală prin abilități precum gândirea critică, empatia, comunicarea și reflexivitatea. Persoanele cele mai predispuse jocurile de noroc sunt cele cu un nivel de educație inferior, fapt evidențiat de mediul de proveniență și regiunile țării.

^{Disclaimer: acest boxplot a fost generat cu ChatGPT, fiind un grafic ce reprezintă o sinteză a studiilor de sociologie, psihologie și științele educației pentru a realiza corelația dintre gradul de educație și predispoziția jocurilor de noroc în funcție de regiune. Nu am găsit niciun studiu care să realizeze o asemenea corelație (vă rog să mă corectați dacă am omis ceva sau emis o informație eronată).}

Jocurile de noroc ca provocare a gândirii critice
În micul său ghid de autoapărare intelectuală, Normand Baillargeon prezintă o perspectivă diferită a jocurilor de noroc, acestea fiind un fenomen al slabei dezvoltări a gândirii critice datorită falsei convingeri că jucătorii cred că există o memorie intrinsecă a ordinii aruncărilor, astfel se produce sofismul jucătorului sau sofismul de la Monte Carlo:
,,Această eroare de raţionament se mai numeşte şi sofismul de la Monte Carlo, tocmai pentru că este foarte frecvent în rândul jucătorilor. El este comis atunci când jucătorul este convins că o serie de rezultate de un anumit gen poate fi prevăzută pentru următoarea tragere. De exemplu, dacă am dat cu banul de patru ori şi moneda a căzut cu faţa în sus, jucătorul va crede că la următoarea aruncare moneda va cădea cu faţa în jos. Este fals, pentru simplul motiv că evenimentele (aruncările monezii) sunt independente: moneda nu are memorie în privinţa feţei pe care a căzut deja, iar rezultatele aruncărilor precedente nu au influenţă asupra aruncărilor ulterioare. Probabilitatea de a cădea cu faţa în sus este de fiecare dată aceeași, sau 50%.”

Klassens Tid și necesitatea empatiei în combaterea jocurilor de noroc
Klassens Tid (Timpul clasei) este modelul pedagogic al Danemarcei, care promovează formarea unor aptitudini precum comunicarea deschisă, egalitatea și incluziunea, aspecte indispensabile rezolvării problemelor, lucrului în echipă și dezvoltării empatiei. În timpul acestor clase, nu se pun note, iar elevii încearcă să se cunoască mai bine și se împrietenesc. Empatia este vitală omului pentru ca acesta să aibă capacitatea de a-i înțelege pe cei din jurul său. Empatia are un rol important în evitarea jocurilor de noroc prin aversiunea față de risc și responsabilitate, deoarece comportamentul este modificat de așteptări și consecințele acțiunilor.

Gândirea reflexivă și judecata morală
Sindereza reprezintă capacitatea cognitivă de a judeca moral. Pentru a forma și menține această funcție cognitivă, trebuie ca aceasta să fie dezvoltată încă din copilărie atât prin intermediul poveștilor și basmelor, cât și prin menținerea curiozității față de lumea înconjurătoare și propriile întrebări, încă din familie. Însă o asemenea practică necesită dedicarea părinților în creșterea copiilor și renunțarea la a-i abandona în fața ecranelor. Acest proces trebuie continuat în școală prin introducerea practicii filosofiei cu copii. La momentul actual, asemenea cursuri sunt ținute de conferențiarul Marin Bălan de la Universitatea din București din cadrul Facultății de Filosofie. O asemenea practică ar stopa jocurile de noroc, deoarece oamenii și-ar pune întrebări asupra efectelor pe care le produc și impactul acestora asupra sinelui și semenilor.

Concluzie
În concluzie, stoparea jocurilor de noroc nu ar trebui să se producă doar la nivel normativ, ci și la nivel social prin intermediul educației, deoarece simpla interzicere nu rezolvă cu adevărat această boală.